Despărtirea te distruge

Tocmai ce a închis ușa. Și, probabil, a plecat pentru totdeauna. De fapt, i-ai spus tu că este timpul să plece. Nu îți făcea deloc bine. În cele din urmă, ți-ai dat seama că ceea ce aveați era de multă vreme stricat. Și, acum, este atâta linișite în casă încât îți auzi inima cum dă cu pumnii în pereți.
Te întreb dacă plângi din cauza faptului că a plecat sau pentru că l-ai lăsat atâta vreme să îți rupă bucată cu bucată ce porți în piept?Acum, nu știi răspunsul, dar, în timp, îl vei afla. Și nu te chinui să îți ții lacrimile, nu încerca să te forțezi să fii puternică. Iubirea, fără să vrei, va avea și momente în care va durea.Ai avut lângă tine tocmai bărbatul de care le spuneai prietenelor tale că fugi. Și, de data asta, tu n-ai mai greșit cu ceva, așa cum ai făcut-o în celelalte relații ale tale. Nu are sens să regreți nimic, nu are sens să te condamni pentru ceva, nu are nicio noimă să cari niște greutăți pe umeri ce nu îți aparțin. Chiar dacă sună a clișeu, chiar dacă nu îți vine să crezi, chiar dacă te întristează mai tare, totul va fi bine, totul se va liniști și vei reuși să zâmbești din nou. Vei reuși să strălucești mai tare decât ai făcut-o până acum.
De nervi, ai dat cu pumnii în pereți. Însă durerea fizică nu îți alungă durerea din interior. Niciodată! Ți-e ciudă că basmul s-a terminat cu răul care câștigă. Ți-e ciudă că tot timpul ce a trecut peste voi a trecut degeaba și nu te-ai ales cu nimic. Însă, probabil, încă nu îți dai seama că toate lucrurile rele, lucrurile ce dor vor face din tine o femei puternică, suficient de puternică încât să îți aduni părțile și să construiești o femeie mai puternică, să construiești cea mai puternică versiune a ta.
Hai, liniștește-te! Șterge-ți lacrimile și ridică-ți capul din pământ!
Vin zilele bune!

Pretuieste-ti femeia înainte să o pierzi

Astăzi, o ai lângă tine. Este a ta.Te-a făcut centrul Universului ei.Ea ți-a dat tot ceea ce celelalte femei nu au putut să-ți ofere. Și a făcut-o de fiecare dată cu sufletul deschis. Niciodată nu a avut vreo pretenție pentru lucrurile pe care ți le-a oferit. Niciodată.
De dragul tău, face orice pentru a te vedea fericit. Doar despre asta este dragostea,nu? Când se uită la tine și te vede împlinit – este cea mai mare realizare a ei. Și, pentru ea, ești perfect cu toate imperfecțiunile tale, căci știe că le are și ea pe ale ei. Abia așteaptă să te îmbrățișeze, să te sărute pe frunte și să afle cum ți-a fost ziua.
Astăzi, o ai lângă tine. Ea este a ta. Ea te-a făcut centrul Universului ei. Ea ți-a dat tot ceea ce celelalte femei nu au putut să-ți ofere. Și a făcut-o de fiecare dată cu sufletul deschis. Niciodată nu a avut vreo pretenție pentru lucrurile pe care ți le-a oferit. Niciodată. De dragul tău, face orice pentru a te vedea fericit. Doar despre asta este dragostea, nu? Când se uită la tine și te vede împlinit – este cea mai mare realizare a ei. Și, pentru ea, ești perfect cu toate imperfecțiunile tale, căci știe că le are și ea pe ale ei. Abia așteaptă să te îmbrățișeze, să te sărute pe frunte și să afle cum ți-a fost ziua. Astăzi, o ai lângă tine și ești sigur că te iubește. Însă, astăzi, tu nu îi știi valoarea. Nu i-o știi pentru că crezi că totul ți se cuvine, chiar dacă, de o vreme, tu nu îi mai aduci nicio bucurie. Ai jura că poți să te desparți de ea la orice oră din zi sau noapte.
Ai jura că ai găsi alte zece femei mai bune decât ea. Dar, vezi tu, siguranța asta vine din faptul că tu crezi că ea nu va renunța la tine niciodată.
Mâine, o vei pierde, tocmai pentru că nu ai putut să îi fii motiv de fericire. S-a luptat cu ea, pentru a rămâne lângă tine. Însă sufletul ei nu a mai putut câștiga lupta cu rațiunea. Pentru prima dată, de când sunteți voi. Te iubește, dar nu îi este bine. Și alege să plece, să își ia timp să își revină și să învețe că merită lucruri frumoase, așa cum le oferă și ea. Iar tu te trezești, dintr-o dată, singur. Singur și gol. Singur și fără direcție. Și, în singurătatea asta, îi afli valoarea. Acum îți dai seama ce a fost pentru tine, ce a făcut pentru tine, la ce a renunțat pentru tine, la ce a suportat de dragul tău atâta vreme. Îți dai seama că zecile de femei mai bune decât ea nu prea există. Îți dai seama că niciuna nu te accepta așa cum ești și, poate, niciuna nu își va face atât timp cât și-a făcut și ea pentru a îți spune că unele lucruri ar trebui îmbunătățite. Pe ea, cea care te iubea, n-ai ascultat-o.
Desigur, pentru că erai sigur că n-ai s-o pierzi. Astăzi, o ai lângă tine și ești sigur că te iubește.Însă,astăzi, tu nu îi știi valoarea.Nu i-o știi pentru că crezi că totul ți se cuvine,chiar dacă,de o vreme,tu nu îi mai aduci nici-o bucurie. Ai jura că poți să te desparți de ea la orice oră din zi sau noapte. Ai jura că ai găsi alte zece femei mai bune decât ea. Dar, vezi tu, siguranța asta vine din faptul că tu crezi că ea nu va renunța la tine niciodată.
Mâine, o vei pierde, tocmai pentru că nu ai putut să îi fii motiv de fericire. S-a luptat cu ea, pentru a rămâne lângă tine. Însă sufletul ei nu a mai putut câștiga lupta cu rațiunea. Pentru prima dată, de când sunteți voi. Te iubește, dar nu îi este bine. Și alege să plece, să își ia timp să își revină și să învețe că merită lucruri frumoase, așa cum le oferă și ea.
Iar tu te trezești, dintr-o dată, singur. Singur și gol. Singur și fără direcție. Și, în singurătatea asta, îi afli valoarea. Acum îți dai seama ce a fost pentru tine, ce a făcut pentru tine, la ce a renunțat pentru tine, la ce a suportat de dragul tău atâta vreme. Îți dai seama că zecile de femei mai bune decât ea nu prea există. Îți dai seama că niciuna nu te accepta așa cum ești și, poate, niciuna nu își va face atât timp cât și-a făcut și ea pentru a îți spune că unele lucruri ar trebui îmbunătățite.

Pe ea, cea care te iubea, n-ai ascultat-o. Desigur, pentru că erai sigur că n-ai s-o pierzi.

Te iubesc puțin în cuvinte și enorm în suflet

Știu multe cuvinte frumoase,știu să vorbesc despre iubire însă ție îți pot spune doar că te iubesc.Cum și cât te iubesc nu își găsesc explicațiile în cuvinte,căci dacă și-ar găsi ar fi asemenea teoriei formelor fără fond. Zilnic folosim mii, poate chiar zeci de mii de cuvinte şi prefer ca între noi să așternem liniștea din când în când – un răgaz în care sufletele își pot vorbi în voie.Eu pot doar să îmi las ochii să-ți zâmbească, sufletul să-mi adoarmă lângă tine, mâinile să te descopere, buzele să te guste, dorințele să-mi ardă în cuptorul tău și să ne încălzească căminul.
Între noi nu există „eu te iubesc mai mult” pentru că suntem media aritmetică a sentimentelor noastre.
Ti-aş putea spune multe, însă mintea și mai apoi gura refuză să mă asculte și dau prioritate sufletului care este tăcut. Sufletul nu urlă iubirea, nu o transformă  în spectacol pentru public, nu se grăbește să se asigure că este vizibilă pentru cei din jur. Oamenii care nu înțeleg că iubirea este pentru doi fac asta. Tăcerea dintre doi oameni care se iubesc este cea mai frumoasă declarație de dragoste.
Eu și cu tine suntem rezultatul unei pure întâmplări. Dar, viața a început deja să urzească intrigi pentru a putea exista un noi, pentru a putea trăi o viața în doi, ținându-ne de mână, în fața vieții altora – oricum ar fi acea viață a altora.
Te iubesc mai puțin în cuvinte și mult mai mult în suflet!

Multumesc pentru tot!

După multe dezamăgiri, după câțiva bărbați pe care i-am primit în suflet cu brațele deschise și cu toată încrederea, ai apărut tu. Ai fost ca un vis, unul în care eu, din păcate, am renunțat să mai cred. Ai fost bărbatul potrivit la momentul nepotrivit.
Nu am nimic să-ți reproșez. Ai încercat să mă faci să cred în mine, să nu mai alerg după motive care mi-ar pune la îndoială calitățile și să nu mai plec urechea la fiecare vorbă rea. Ai încercat să mă înveți ce înseamnă să trăiesc momentul și să dau de-o parte toate reminiscențele trecutului ce îmi bântuie conștiința.
Ai încercat să mă faci să cred cu adevărat că sunt frumoasă și m-ai văzut așa cum sunt, nu doar ca pe-o bucată de carne. Ai încercat să-mi arăți ce înseamnă cu adevărat „îmi pasă de tine”, însă eu am fost oarbă.
Abia acum, totul a devenit atât de clar și, totodată, atât de dureros. M-ai învățat că doar riscând, poți câștiga cele mai mari comori, m-ai învățat să accept să pierd cu fruntea sus, chiar dacă în suflet au loc masacre.
Am fost naivă, neîncrezătoare, poate, pe alocuri, paranoică. Nu am crezut cuvintele pe care mi le-ai tot spus. Nu am mai avut puterea să cred doar vorbe, dar nici nu ți-am dat ocazia să faci faptele să-mi închidă gura și să-mi recapăt puterea de a crede – în mine, în tine și în noi.
Am pierdut, m-am pierdut și numai acum mi-am putut da seama că tu ai fi fost ieșirea din acest labirint al neîncrederii. Sunt captivă aici și nu știu în ce parte s-o apuc, nu mai știu cine sunt, de ce sunt în stare și pe cine să mai cred.
Nu mi-a mai rămas decât un singur lucru de făcut. Să mă iert, să învăț din greșeli și să nu renunț niciodată la visurile mele. Îți mulțumesc pentru tot!